Despre mânia şi dragostea lui Dumnezeu

Autor: Natan Mladin

Descriere: articolul readuce ȋn discuţie subiectul mȃniei lui Dumnezeu – din perspectiva lui Tony Lane – ȋntr-un context ȋn care, cel puţin la nivelul “popular” al spaţiului teologic evanghelic, ȋnţelegerea ei este puternic influenţată de un păgubos antropormofism;

Augustin zice: inainte de Crisos Dumnezeu ne-a si iubit pentru tot ce pacatul nu a distrus in noi si ne-a si urat pentru pacatul nostru. Exista asadar o dualitate manie-dragoste. Dualitatea aceasta insa e preferabila unei sinteze falsificatoare. Mai precis, nu exista o dihotomie in fiinta lui Dumnezeu intre mila si mania Sa, exista insa o dihotomie clara intre felul in care noi le experimentam.

Sursa: Gȃndurar

Multiculturalismul. O Perspectivă Creştină

Autor: Natan Mladin

Descriere: multiculturalismul post-modern, o expresie a superficialităţii ethosului secular din zilele noastre, provocat de paradigma acestei societăţi extraordinare, Biserica

… să celebrăm multiculturalismul în care fiecare are dreptate şi nimeni nu greşeşte!” – curat relativism! Postmodernii fac alergie la orice pretenţie de adevăr universal, la orice sistem de valori care se aplică în cazul oricărui individ şi oricărei culturi. Se înţelege lămurit de ce creştinismul, cu a sa categorică şi nenegociabilă afirmare a Adevărului Ultim în Isus Cristos ca şi Cale unică, Adevăr unic şi Viaţă unică, ca şi definitivă revelaţie a lui Dumnezeu, e de nesuferit pentru postmoderni(şti). Postmodernilor nu le e de-ajuns că Dumnezeu a creat o lume diversă, cu pomi de diferite mărimi, cu ape de diferite adâncimi, cu oameni de diferite culori. Nu le e de-ajuns că Dumnezeu oferă mântuirea tuturor oamenilor, indiferent de gen, rasă, etnie sau orice alt criteriu. Nu le e de-ajuns că Biserica este poate cea mai „multiculturală”, în înţelesul bun al termenului, dintre instituţiile lumii. Postmodernii promovează multiculturalismul deopotrivă ca şi argument dar şi ca o concluzie în privinţa relativismului, mimând sensibilitatea faţă de cultura proprie a tuturor culturilor şi distrugându-le, de fapt, prin neglijarea fondului lor, prin exagerarea diferenţelor şi prin rescrierea ideologizantă a istoriei lor.

Sursa: Gȃndurar

Despre “Atârnare”

Autor: Natan Mladin

Descriere: reflecţie despre, da, chiar dacă nu mai sună bine ȋn ziua de azi, dependenţa de Domnul

Straniu, sugestiv, adânc cuvânt: atârnare. Neologizanţii ne-ar propune “dependenţa”, dar tocmai fiindcă există atâtea tipuri de dependenţe, iar spectrul conotativ e mai mult negativ decât pozitiv, şi fiindcă astfel de cuvinte vechi au o mai mare forţă imagistică şi căldură decât multe neologisme, prefer “atârnare”. Viaţa cu Dumnezeu, o ştim bine, e una în care noi atârnăm de El. Îmi place “atârnare” şi fiindcă surprinde bine raportul om-Dumnezeu, raport căruia mie mereu îmi place să-i subliniez invariabilitatea: Dumnezeu e sus, eu jos. Dumnezeu e Mare, eu mic, nevoiaş după El. Dumnezeu e Tare, eu supus slăbiciunii, “căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Cor.12.9) etc.

Sursa: Gȃndurar

Suveranitatea Lui Dumnezeu Şi Libertatea Omului. Câteva Reflecţii În Cheie Doxologică (1)

Autor: Natan Mladin

Descriere: o interesantă perspectivă asupra conceptului de suveranitate a lui Dumnezeu, cu aplecare reformată, dintr-un unghi doxologic, via Stephen N. Williams

Williams scrie despre doctrina suveranităţii lui Dumnezeu dintr-un unghi surprinzător, doxologic. În cazul articulării doctrinelor, spiritul speculativ poate uşor aluneca înspre cea mai sterilă şi abstractă formă de ideaţie, în care cunoscutorul uman jonglează cu concepte şi modele elaborate şi complexe, neglijând că subiectul care i-a fost dăruit spre cunoaştere este Însuşi Dumnezeul Prea Înalt. Williams caută să atragă atenţia asupra unei astfel de metodologii teologice ireverenţioase, proponând o apropiere în cheie doxologică de problema suveranităţii divine şi a libertăţii umane.

Sursa: Gȃndurar

Episod ulterior:

Suveranitate Şi Sfinţenie

Dietrich Bonhoeffer – Un Ucenic Radical Al Lui Cristos

Autor: Natan Mladin

Descriere: o pledoarie pentru luarea ȋn serios a acestui teolog extrem de provocator şi din ce ȋn ce mai apropiat minţii evanghelice educate de pe la noi

De ce Bonhoeffer ca exemplu şi sursă de inspiraţie astăzi, într-un climat politic şi social radical diferit de cel al Germaniei naziste? Fiindcă seriozitatea în ascultare de Cristos, ucenicia radicală sunt obligaţii permanente ale oricărui creştin, în orice veac, în orice context. Într-adevăr, provocările specifice s-au schimbat. Inamicul nu este Hitler şi regimul său criminal, ci poate relaxarea morală, permisivitatea şi toleranţa ca valori cardinale în societatea contemporană. Provocarea fundamentală însă, rămâne aceeaşi – compromisul sau ucenicia radicală.

Sursa: Gȃndurar