Despre “Atârnare”

Autor: Natan Mladin

Descriere: reflecţie despre, da, chiar dacă nu mai sună bine ȋn ziua de azi, dependenţa de Domnul

Straniu, sugestiv, adânc cuvânt: atârnare. Neologizanţii ne-ar propune “dependenţa”, dar tocmai fiindcă există atâtea tipuri de dependenţe, iar spectrul conotativ e mai mult negativ decât pozitiv, şi fiindcă astfel de cuvinte vechi au o mai mare forţă imagistică şi căldură decât multe neologisme, prefer “atârnare”. Viaţa cu Dumnezeu, o ştim bine, e una în care noi atârnăm de El. Îmi place “atârnare” şi fiindcă surprinde bine raportul om-Dumnezeu, raport căruia mie mereu îmi place să-i subliniez invariabilitatea: Dumnezeu e sus, eu jos. Dumnezeu e Mare, eu mic, nevoiaş după El. Dumnezeu e Tare, eu supus slăbiciunii, “căci puterea Mea în slăbiciune este făcută desăvârşită” (2 Cor.12.9) etc.

Sursa: Gȃndurar